Ca părinte, probabil că te întrebi în fiecare zi ce poți face pentru a-i oferi copilului tău cel mai bun start în viață. Vrei ca el să aibă acces la oportunitățile potrivite, să devină un adult echilibrat și să își atingă potențialul maxim.
Ce ar trebui să știi, însă, este că cel puțin în primii ani de viață, factorul decisiv în dezvoltarea copilului tău este reprezentat de relația pe care o ai cu acesta și de comportamentele pe care le învață de la tine. Modul în care comunici cu cel mic, responsabilitățile pe care i le trasezi, reacțiile pe care le ai față de el – toate se concretizează într-un stil de parenting care modelează viitorul adult.
Literatura de specialitate și experții în parenting pun accentul pe 4 stiluri principale de parenting: permisiv, autoritar, neimplicat și autoritativ, plasate într-o matrice care corelează nivelul de receptivitate cu cel de exigență a părintelui. Fiecare dintre acestea se definește printr-un set de comportamente și atitudini cu impact asupra dezvoltării copilului.
Care sunt principalele caracteristici ale celor 4 stiluri de parenting?
Stilul permisiv
– grad ridicat de receptivitate, dar grad redus de exigenţă;
– părintele are așteptări scăzute din partea copilului sau deloc;
– limitele sau consecințele nu există sau există doar formal;
– conflictele sunt evitate cu orice preţ;
– copilul este cel care dictează
comportamentul părintelui;
– se pune accentul pe relaţia de
prietenie dintre părinte și copil, în
detrimentul acestuia din urmă.
Impact:
– copil egoist, impulsiv şi imatur;
– copilul nu învaţă să îşi controleze emoţiile;
– părintele devine doar un mijloc prin
care copilul îşi îndeplinește capriciile
– comportament care se perpetuează şi la maturitate.
Stilul autoritar
– grad ridicat de exigenţă, dar grad redus de receptivitate;
– părintele are așteptări foarte
ridicate din partea copilului, la care acesta trebuie să se ridice;
– limitele sunt foarte clar stabilite, inflexibile, iar consecinţele intervin sub formă de pedeapsă, de multe ori într-o manieră disproporţionată;
– relaţia părinte-copil este preponderent conflictuală;
– părintele este cel care dictează alegerile şi comportamentul copilului.
Impact:
– copil timorat, cu stimă de sine scăzută şi relaţii sociale defectuoase;
– copilul poate dezvolta niveluri ridicate de agresivitate;
– copilul va deveni fie foarte obedient, fie va respinge autoritatea pe viitor.
Stilul neimplicat
– grad redus de exigenţă şi receptivitate;
– părintele nu are așteptări din partea copilului și nici o aplecare deosebită spre nevoile sale afective;
– accentul este pus pe asigurarea nevoilor de bază;
– nu există limite sau consecințe și nici sprijin din partea părintelui;
– comunicarea părinte-copil este precară și deseori lipsită de esență.
Impact:
– copil cu niveluri crescute de autosuficienţă;
– copilul poate dezvolta probleme de relaționare şi comunicare – relaţii superficiale;
– copilul va tinde să respingă manifestările externe de afecţiune;
– probleme de autocontrol şi management al emoțiilor.
Stilul autoritativ
– grad ridicat de exigență și receptivitate;
– părintele are așteptări clare din partea copilului, pe care le comunică şi le explică;
– comunicarea părinte-copil este constantă și constructivă;
– limitele şi consecinţele sunt clar stabilite, comunicate și explicate;
– copilul este ascultat şi implicat în luarea deciziilor.
Impact:
– copil independent, capabil să îşi rezolve propriile probleme;
– copilul dezvoltă abilităţi de relaţionare şi comunicare optime;
– copilul învață să fie empatic și să îşi controleze emoţiile şi reacţiile;
– copilul dezvoltă o relaţie sănătoasă cu autoritatea și regulile.
În viața de zi cu zi, sunt puține cazuri în care un părinte este constant în stilul său de parenting. Același părinte poate fi autoritar într-o situație și extrem de permisiv în alta. Important este să reții ce impact are fiecare dintre aceste stiluri asupra dezvoltării copilului tău.
Dacă vrei să afli mai multe despre cele 4 stiluri de parenting, fă quiz-ul nostru și află care dintre ele te caracterizează:
