Am urcat pe scena TEDxCopouWomen pentru a vorbi despre tema care mi-a ghidat, de fapt, toată cariera: încrederea. Nu încrederea ca lozincă, ci încrederea ca decizie zilnică — cea pe care ți-o acorzi ție, dar mai ales cea pe care alegi să o oferi celor din jur, chiar și atunci când toată lumea îți spune că nu se poate.

Vreau să vă povestesc, pe scurt, drumul pe care l-am parcurs, pentru că e drumul care a dus, până la urmă, la Twinkle Star.

Punctul de plecare: o decizie luată „cu inima”

Eram în clasa a XII-a, iar toți colegii mei aveau deja un plan: Medicină, Drept, Litere, Psihologie. Eu eram singura fără o direcție clară. Am ales, până la urmă, Administrarea Afacerilor la FEAA, cu gândul că, indiferent de diplomă, o voi scoate la capăt — atâta timp cât am încredere în mine.

Curând după aceea, având nevoie de independență financiară, am început să predau limba engleză la grădiniță, copiilor între 3 și 7 ani. Aveam puțin peste 20 de ani când am intrat prima dată într-o sală de clasă și m-am prezentat: „Hello! My name is Ruxy, I’m your teacher.”

Nu știam atunci că acei copii aveau să-mi dea, de fapt, mie încredere — nu invers.

„Fă și tu ceva serios”

În paralel cu bucuria din sala de clasă, în viața reală auzeam replici de genul: „Ce faci tu, te joci cu copiii?”, „Aia sunt copii, oricum nu știu multe”, „Angajează-te la o firmă mare”. Presiunea de a alege o cale „mai sigură” a fost mare — inclusiv din partea familiei. Dar am ales să nu las pe altcineva să decidă ce înseamnă fericirea pentru mine, iar discuția s-a încheiat cu decizia de a-mi deschide propria firmă.

Așa am pornit la drum cu 14 copii preșcolari, pe care i-am pregătit pentru un examen Cambridge — la vremea aceea, un lucru pe care nimeni nu-l mai încercase în România la o vârstă atât de fragedă. Reacțiile erau previzibile: „Cum să dai un examen Cambridge cu copii așa mici? Nu se poate, e imposibil.”

Un an mai târziu, acei copii au susținut examenul. A fost o premieră națională — și, poate, chiar mondială.

Masca de oxigen: delegarea

Firma a crescut. La un moment dat gestionam aproape 20 de angajați și 2000 de cursanți, dar continuam să iau eu, personal, toate deciziile — până la cele mai mici. Mi-am dat seama că atinsesem limita propriei mele competențe și că, fără o schimbare majoră, n-aș mai fi putut susține creșterea care urma.

Așa a apărut în viața mea ceea ce numesc „masca de oxigen”: delegarea.

A fost un proces greu. La început „delegam” doar cu numele — îi lăsam pe colegi să înceapă un task, dar mă băgam peste ei și îl terminam eu, pentru că știam că pot mai repede și mai bine. Recunosc acest tipar și în parenting: le dăm copiilor o sarcină, ni se pare că se mișcă prea încet sau că nu fac bine, și atunci facem noi în locul lor. Doar că a face în locul lor nu înseamnă că facem mai bine — înseamnă că îi lipsim de șansa de a evolua.

Delegarea adevărată presupune să alegi omul potrivit, să îi oferi instrucțiuni clare și un plan — dar mai ales, să îi oferi autonomie și încredere. Din momentul în care am înțeles asta cu adevărat, au apărut departamentele, au apărut oamenii cărora le-am oferit încrederea de a lua decizii, iar competențele lor au crescut odată cu responsabilitatea primită.

Garanția rezultatului, transformată în încredere

Această filosofie a ajuns și la cursanții noștri. Timp de un an, uneori doi, ei muncesc pentru un obiectiv clar — obținerea unui certificat Cambridge. Le oferim încrederea că îl pot obține prin garanția rezultatului — atât de multă încredere, încât am transformat-o în clauză contractuală: „Am încredere că vei lua examenul.”

Iar când, în sfârșit, țin certificatul în mână și sunt aplaudați de părinți, colegi, profesori, întrebarea vine natural: „Când e următorul examen?”

Ce am înțeles, de fapt

Am pornit la drum doar cu o idee și o voință de fier. Am înțeles însă, pe parcurs, că încrederea în abilitățile și valorile celor din jur poate transforma obstacolele în oportunități — și că oamenii din jurul nostru pot deveni un munte de sprijin, dacă le oferim șansa.

De aceea, invitația cu care am încheiat discursul de la TEDx a fost simplă: câți dintre noi avem încredere deplină în cei din jur? Vă provoc să găsiți pe cineva — copil, coleg, prieten sau partener — și să îi arătați această încredere. Efectul este contagios și transformator.

Dacă vreți să auziți întreaga poveste, o găsiți în discursul de la TEDxCopouWomen: